Product Description

Chiar daca este un produs secundar al stupului, propolisul are o valoare terapeutica deosebita. Propolisul, dupa cum ne-o arata si etimologia sa semantica(“pro”-din latina-inainte si  “polis” din greaca-cetate), este materialul din care albinele isi construiesc fortificatii de aparare impotriva diferitilor dusmani: microbi, bacterii, ciuperci, soareci, soparle etc. Cu aceasta substanta ce contine indeosebi ceara, polen, sucuri de muguri si secretii ale miraculoaselor insecte ale stupului sunt “chituite” de catre ele crapaturile “locuintei” lor, lipite rame, “imbalsamati” daunatorii care au intrat in stup, dupa ce, in prealabil, au fost injectati cu venin.

In compozitia propolisului sunt inglobate peste 200 de substante active din punct de vedere terapeutic: uleiuri volatile, flavonoizi, taninuri, antibiotice, minerale (fier, mangan, zinc, cupru, cobalt, calciu, siliciu, magneziu), vitamine etc, dintre care numai 10% au fost studiate.
Propolisul poate fi utilizat sub 6 forme farmaceutice principale: brut, tinctura, solutie hidrica, sirop, unguent si aerosoli.
Pentru a utiliza propolisul brut, se formeaza in apropierea unei surse de caldura, batoane, care se invaluesc in celofan si se pastreaza in borcane de sticla colorata, ermetic inchise, ferite de lumina, caldura, umiditate si surse de contaminare. Valabilitatea propolisului este de 6-12 luni.
Tinctura de Propolis se pregateste punand propolisul la macerat timp de 1-2 luni, in alcool de peste 80 de grade(concentratie minima,altfel nu se dizolva) in proportie de 20-30%(20-30 de grame de propolis la 100 ml de alcool). Se pastreaza in flacoane de sticla colorata, in aceleasi conditii ca si propolisul brut. Valabilitatea tincturii de propolis : 4-6 luni.

Actiunea terapeutica a propolisului se bazeaza mai ales pe proprietatile sale antibiotice, antivirotice, antifungice, antitoxice, cicatrizante, conservante, anestezice, antialgice (calmante ale durerilor-sunt de 3,6 ori mai puternice decat ale cocainei si de 5,2 ori mai mari decat ale novocainei), antiasmatice, imunologice si anticancerigene.
Propolisul este indicat intern mai ales in afectiuni genitale (prostatite, hipertrofie benigna de prostata, induratii peniene, orhite, ejaculatii precoce, anexite, metrite, cervicite, eroziuni ale colului uterin, fibroame uterine etc),  afectiuni urinare (pielite, pielonefrite, cistite, uretrite etc), boli ale aparatului respirator (bronsite, pneumonii, abces pulmonar, tuberculoza pulmonara etc), afectiuni ORL (rinite, faringite, laringite, sinuzite, otite, hipoacuzie, vegetatii ale urechii, otoscleroza etc), afectiuni digestive (esofagite, gastroduodenite, colite, enterocolite, rectocolite, hemoroizi), boli neuropsihice (meningita, sindroame de suprasolicitare, astenie etc), afectiuni hepatobiliare (angiocolite, colecistite, dischinezii biliare etc), afectiuni stomatologice (parodontoze, granulom dentar, abcese dentare, carii, stomatite, glosite, micoze bucale etc), afectiuni endocrine (insuficienta tiroidiana, insuficienta paratiroidiana, exces de foliculina, mastite, mastoze,adenoame mamare, adenoame hipofizare etc) si boli de ochi (conjunctivite, retinite, irite etc).

Propolisul are efecte terapeutice remarcabile in unele afectiuni reumatismale (lumbago, artrite, miozite etc), in intoxicatii alcoolice, tabagice si veninoase, precum si in septicemiile rezistente la antibioticele obisnuite. Folosirea propolisului are succes impotriva unor tumori beligne si chiar in unele forme de cancer (adenocarcinom de prostata, epiteliom spinocelular, adenocarcinom tiroidian, adenocarcinom mamar etc).
Propolisul utilizat extern prezinta rezultate foarte bune in tratarea eczemelor, ulcerelor varicoase, degeraturilor, infectiilor dermatologice atone (care se vindeca greu), cangrenelor, furunculelor, plagilor sangerande, plagilor chirurgicale, vaginitelor, vulvitelor, hemoroizilor, zonei Zoster, herpesului, fimozei (inflamatie a tesutului din jurul glandului), psoriazisului incipient, pitiriazisului verzicolor si rozaceu, pruritului, candidozelor, sicozisului (leziune inflamatorie profunda localizata in barba si mustati), acneei, tricofitiei, micozelor pielii si mucoaselor, vegetatii vaginale si peniene etc.
Contraindicatiile propolisului sunt destul de restranse. Propolisul nu se recomanda in afectiuni cardiace grave(cardiopatie ischemica marcata , insuficienta cardiaca decompensata, arterita obliteranta si hipertensiune arteriala avansata), in bolile renale cu insuficienta si in bolile hepatice icterigene datorita actiunii sale usor vasoconstrictoare. Este, de asemenea, interzis in intoleranta alergica individuala.

Cum se administreaza Propolisul si Tinctura de Propolis? Propolisul se administreaza in uz intern, in doze de cate 1 grauncior de propolis brut (5-10 grame),  40-90 de picaturi Tinctura de propolis, cu circa o ora inaintea meselor principale. Pentru copiii intre 1 si 6 ani doza se reduce la 1/4, iar pentru cei de la 6 la 12 ani la 1/2. Pentru a fi administrat, Propolisul Brut se mesteca pana la dizolvarea completa in saliva (deseori are un efect “intepator”), iar Tinctura de propolis se pune pe o bucatica de miez de paine sau intr-o lingurita cu zahar. In ambele cazuri, propolisul se mesteca pentru a fi combinat cu saliva, al carei ferment principal- ptialina- favorizeaza asimilare si activitatea biologica a propolisului.
In uz extern, Tinctura de propolis se intinde uniform, in strat subtire, o data pe zi, de regula seara, peste zona afectata, spalata in prealabil cu apa calda si sapun. Locul astfel tratat nu se bandajeaza, deoarece propolisul insusi constituie un pansament natural, care protejeaza regiunea bolnava. Propolisul brut se aplica sub forma de turtite (obtinute prin presare in apropierea unei surse de caldura), in special pe bataturi, eczeme si rani uscate.

Additional Information